Nu există iubitor al culturii japoneze care să nu fi auzit de tatami. Toate casele tradiționale japoneze le au, iar dacă în călătoria voastră prin Japonia vă veți caza la un ryokan, cu siguranță o să aveți ocazia să le vedeți.
Plăcile de tatami sunt un fel de pardoseală, realizată în mod tradițional din paie de orez, folosită în camerele tradiționale japoneze. Au cam un metru lățime și doi metri lungime și sunt adesea folosite ca să măsoare suprafața camerei.
Este importantă și aranjarea plăcilor de tatami, astfel în încăperile destinate ceremoniei ceaiului aspectul acestora se schimbă odată cu anotimpurile, iarna placa din vatră este mutată în mijloc. Există și superstiții privind aranjarea plăcilor, o aranjare nefavorabilă putând aduce ghinion.
Istoria lor datează încă din epocile feudale ale Japoniei, adesea folosite în camerele de studiu ale celor bogați. Ca și alte aspecte de care doar lorzii feudali sau samuraii puteau să se bucure în trecut, precum hanami sau momiji, cu timpul, confortul oferit de tatami a devenit accesibil întregii populații. Oamenii de rând s-au bucurat de tatami abia în secolul XVII.
În istoria timpurie a tatami-ului erau mai degrabă rogojini subțiri pliabile, tatamu fiind verbul care se traduce prin a plia. În secolul XV a apărut camerele întregi cu tatami, numite zashiki.
Pentru că fac parte din tradiția japoneză, plăcile de tatami vin cu anumite reguli, iar cea mai importantă este să NU pășiți încălțați pe tatami. Deși japonezii sunt cunoscuți pentru firea lor calmă, dacă intrați încălțați în camera cu tatami chiar și în papucei de casă, veți călca pe nervii lor, și la propriu, și la figurat.
Când intrați într-o cameră cu tatami, la intrare se află o mică porțiune unde vă puteți lăsa încălțămintea. După ce vă descălțați, va trebui să vă întoarceți încălțămintea cu vârful spre ușă, astfel încât să vă fie ușor să vă încălțați la ieșire.
Pe tatami, în mijlocul camerei, veți găsi adesea o masă mică de înălțime. La aceste mese veți sta în genunchi sau în seiza, modul tradițional japonez de a sta la masă, având drept scaun o pernă. Când apune soarele și cina a fost servită, masa este înlocuită cu saltele futon, patul tradițional japonez.
Plăcile de tatami sunt moi la atingere (comparativ cu parchetul pe care îl folosim noi) și oferă posibilitatea de încălzire prin podea, însă sunt mai greu de întreținut. Umiditatea este cel mai mare dușman al lor, din cauza mucegaiului. Pentru că trebuie curățate și aspirate zilnic, multe case și apartamente din Japonia au adaptat stilul occidental de camere, mult mai ușor de întreținut.
În zilele noastre, plăcile de tatami sunt nelipsite în camerele tradiționale japoneze (washitsu) și sunt adesea folosite în dojo-uri, adică în sălile de antrenament pentru sporturile tradiționale, precum judo sau aikido. De asemenea, plăcile de tatami sunt prezente și în temple, case de ceai sau chiar în unele izakaya.
Dacă doriți să aflați mai multe despre camerele și saltelele tradiționale japoneze, vă invit să citiți și acest articol.
