Când am ieșit pe balcon azi dimineață, era așa de multă liniște că m-am speriat. În cartierul familiilor sunetele dispăruseră. Niciun om pe stradă, nicio voce de copil, nicio mașină pe șosea. Doar sunetul metroului ieșind din tunel m-a scăpat de imaginea apocaliptică pe care începusem s-o fabric în minte. Și atunci mi-am amintit că e sfârșit de an și majoritatea vecinilor nu sunt acasă.
În Japonia, de Anul Nou, toți se întorc acasă. Acasă la părinți, acasă la bunici. Se regrupează, și pentru câteva zile, pălăvrăgesc aproape fără încetare. Asta în timp ce pregătesc casa, lucru la care participă toată lumea (chiar și cei mici), pentru intrarea corespunzătoare în noul an.
Revelion înseamnă tradiție.
Curățenia generală (ōsōji) e foarte importantă și totul trebuie frecat temeinic, îndepărtat orice fir de praf, lustruit podelele, înlăturat orice lucru stricat sau vechi și nefolositor.
Mochitsuki este o tradiție care, în unele gospodării, încă se mai ține, deși mochi se găsește pe toate drumurile, pe tot parcursul anului. Este un proces foarte migălos, începe cu o seară înainte când orezul este pus la macerat în apă, mochigome. A doua zi orezul se gătește la aburi în niște cutii speciale de lemn. Când este fiert, se transferă într-un mojar imens și aici începe munca bărbaților. Înarmați cu niște ciocane mari de lemn, lovesc în mod repetat până când pasta formată este moale și ușor de modelat. Femeile sunt pregătite cu tăvi pudrate cu mochiko (făină de orez) și se apucă numaidecât să formeze găluști perfecte și netede. După ce se fac kilograme de mochi, la final se vor modela și niște turte uriașe, perfect rotunde, (kagamimochi). Acestea sunt puse unele peste altele și decorate cu portocale și foi de kombu, apoi sunt plasate în fața caselor și a micilor altare, butsudan. Considerate ofrande, la trecerea dintre ani, când zeul Toshigami vizitează casa, aduce noroc în schimbul lor, spune legenda.
Deși am format și eu zeci de mochi până să învăț cum să-mi iasă bine, n-am fost niciodată prea interesată de osechi-ryōri – masa tradițională de Anul Nou. Păstrată în cutii de lemn lăcuite, jubako, conține 16 feluri de mâncare, fiecare element simbolizând ceva. Ruladă de ou, cartofi dulci, boabe negre de soia, icre de hering, rădăcină de lotus, creveți și altele reprezentând sănătatea, fertilitatea, bogăție.
Toshi-Koshi Soba sunt tăieței din hrișcă, lungimea lor simbolizând viață lungă, se mănâncă tot în noaptea dintre ani. Legenda mai spune că acești tăieței fierți se pot rupe ușor în bețe, ceea ce înseamnă că mesenii pot lăsa în urmă greutățile anului precedent.
Joya no Kane (sunetul clopotelor) e o tradiție budistă care are loc pe 31 decembrie. La miezul nopții se bat clopotele de 108 ori. Numărul provine din credința budistă care spune că există 108 dorințe lumești care aduc suferință iar acest obicei aduce purificarea.
Hatsumode sau prima vizită la templu în Noul An. Toate sanctuarele își deschis porțile pe tot parcursul nopții pentru cei doritori să ajungă imediat după miezul nopții.
Dar Revelion mai înseamnă și countdown în Tokyo. Trenurile merg toată noaptea, tineretul se adună în faimoasa Shibuya Scramble Crossing, alții, în grupuri mai mici vor face numărătoarea inversă în unul din barurile sau cluburile din oraș. Mai un jazz, mai un house. Tot ce-ți poftește inima, ai de unde alege!
Revelion înseamnă prieteni. Petreceri de sfârșit de an care nu au neapărat loc în ultima zi a anului. Și dimineți cu migrene (cine bea, bolește) cafea neagră și cozonac. Sau pur și simplu seri liniștite cu pisici, copii și apeluri video cu familia din România.
よいお年を! Yoi otoshi wo! La mulți ani!
Cine este Sabina Yamamoto
Sabina Yamamoto a publicat în volumul colectiv Ficțiuni Reale (Editura Humanitas, 2013), proiect colectiv inițiat de Florin Piersic Jr. și a fost unul din membrii fondatori al volumului Scrisori din Cipangu, povestiri japoneze de autori români (Editura Trei, 2016). A mai scris articole pentru Liternet, Contributors și Dilema Veche. A părăsit Bucureștiul la numai 20 de ani, când a emigrat în Japonia. În prezent locuiește în Yokohama, împreună cu cele două fiice ale sale.
O urmărim pe Sabina de câțiva ani. I-am savurat poveștile despre Japonia, dar nu numai. Textele ei sunt metaforic vorbind, delicate și pline de emoție.
Vei descoperi în această serie de povești din Japonia, o modalitate de a te familiariza cu aspecte din cultura și societatea japoneză puțin mai atipică. Sabina nu va scrie topuri, reguli, sfaturi, ci te va introduce delicat și cu multă emoție în Japonia.
Articol din seria #japanstoryteller by Sabina Yamamoto. Photo credit Sabina Yamamoto.
