Am debarcat în Naoshima într-o zi senină de toamnă. Călătoria cu trenul de la Okayama și apoi ferry-ul de la Uno la portul Miyanoura a fost prilej de lectură și meditație. Mi-am pus întrebări legate de arta contemporană, despre expunerea acestei într-un cadru neconvențional, cum e o insulă sălbatică și mai ales mi-am stârnit curiozitatea la ce avea să-mi transmită mie Naoshima.
Înainte de a-mi deschide sufletul și a dezvălui cum am văzut eu Naoshima, cred că câteva informații generale despre Naoshima, ne sunt de mare folos.
Revista Travel scria despre Naoshima că este una dintre cele 7 minuni pe care orice iubitor de artă nu are voie să le rateze în această viață. Începând cu anul 1980 această insulă, mai mult sălbatică decât urbană, a fost transformată într-un impresionat muzeu de artă.
Cu o populație de aproximativ 3100 locuitori și o suprafață de 14 km² Naoshima găzduiește creații ale celebrilor Tadao Ando, lucrări ale lui Claude Monet, Walter De Maria, James Turrell, artistului plastic Lee Ufan și alții.
Aici, unde Marea Japoniei se întâlnește cu Pacificul, Naoshima a devenit Mecca artei contemporane sub auspiciile lui Soichiro Fukutake și a Beness Corporation.
În cele câteva ore petrecute în Naoshima am vizitat:
- Muzeul Chichu Art a cărei clădire a fost creată de arhitectul Tadao Ando a fost construită sub pământ, tocmai pentru a nu distruge peisajul sălbatic al insulei. Sunt expuși aici doar trei artiști Claude Monet, Walter De Maria şi James Turrell. Grupul de picturi Nuferi a lui Monet este pus în valoare de lumini și umbre. Tot lumina este esența și în spațiul dedicat lui James Turrell. Lucrările „Afrum, Pale Blue“, „Open Field“ şi „Open Sky“ ale lui James Turrell sunt o provocare a iluziilor optice, un joc al întunericului, penumbrei și a luminii eliberatoare. Time/Timelee/No Time lucrarea lui Walter De Maria a fost numită de un japonez vizitator ca fiind versiunea occidentală a unui templu oriental.
- Benesse House tot opera lui Tadao Ando găzduieşte lucrări de Andy Warhol, Bruce Nauman, Richard Long şi alţii. Un alt muzeu ce poate fi vizitat în Naoshima este dedicat operei marelui artist plastic Lee Ufan.
- Pe lângă arta contemporană pe care am admirat-o ca un profan, în Naoshima am simțit o atracție specială pentru Art House Colection. Este vorba despre o colecție de case abandonate, ateliere, un templu și un altar care au fost transformate în instalații de artă și locuri de artă contemporană de către artiști și arhitecți din Japonia și din străinătate. Casele de artă sunt împrăștiate pe străduțele înguste. Poți trece pe lângă ele fără să le observi, cu ușurință, amestecându-se în cartierul tradițional japonez ce le înconjoară. Dar, interiorul fiecăruia este întru totul viziunea artistului, o combinație extremă de tatami cu artă contemporană.
O zi în Naoshima a fost pentru mine ca o evadare în sălbăticia naturii, dar și a artei. Sălbăticie în sensul bun al cuvântului. O gură mare de artă contemporană ambalată în apele oceanului, câmpuri de orez și grădini de legume.
Laolaltă cu iubitori de artă am întâlnit fermieri și oameni simpli care își duc traiul de zi cu zi în comuniune cu natura și cu instalațiile ce le-au „invadat” insula. O invazie ce nu-i deranjează, ce nu le disturbă traiul lor patriarhal și plajele scăldate de valuri. E o invazie a frumosului, a artei care își arată măreția alături de o mama natură.
O zi în Naoshima mi-a deschis sufletul spre arta ce se contopește atât de frumos cu natura.
