Cine mă cunoaște știe că sunt foarte friguroasă iar iarna, fie ea și în Japonia, nu e pe placul meu. Mă scoți greu din bârlog, de sub pături, din sufrageria încălzită doar de aerul condiționat (nu există încălzire centralizată decât în partea de nord a țării, unde temperaturile sunt sub 0 grade pe tot parcursul iernii). Când locuiam în Yamaguchi, mă băgam sub kotatsu și mă îndopam cu mandarine. Nu-mi doream nimic mai mult.
Iernile aici sunt reci, nu pentru că temperatura ar scădea drastic. În zona Tokyo se întâmplă foarte rar ca termometrul să ajungă sub 0 grade, ci deoarece casele și clădirile nu sunt încălzite tot timpul. Și nici toate încăperile. Dacă ieși din sufragerie și te duci în altă cameră, îți cam îngheață toate cele. Și asta pentru că te va frige rău de tot factura la electricitate dacă toată casa ar avea o temperatură optimă.
Ce alte metode de încălzire folosesc japonezii?
Pături electrice pe care le folosesc noaptea, kairo – aceste pachete dreptunghiulare care se încălzesc odată ce sunt expuse la oxigen, ajungând la 40 de grade celsius, pot fi puse în buzunare sau, de asemenea, se pot lipi pe corp (nu direct pe piele). Îmbrăcămintea specială HEATTECH (făcută din materiale termice) de la Uniqlo, radiatoare portabile, băuturile calde care pot fi cumpărate de oriunde. Totul e posibil: de la sticle de apă caldă în înveliș îmblănit la tot felul de saltele, perne, saci de dormit încălzite electric.
Bine, o să fiu sinceră, nu e vorba numai despre frig. Mai sunt și alte lucruri faine demne de menționat. O fi iarna în Japonia neprietenoasă, dar are și câteva locuri magice care merită văzute.
„Luminițele” de Sărbători sunt un prilej de a ieși din casă, chiar și pentru mine. Metropola se umple de beculețe, de pomi împodobiți, de mici patinoare și de târguri de Crăciun. Tokyo Midtown oferă un spectacol magic de lumini și jocuri de lumini anual, unul din locurile mele preferate. Nici de-a lungul străzilor în Omotesando, Roppongi Hills, Marunouchi, Tokyo Dome, Meguro-gawa, Shibuya, Odaiba iluminațiile nu se lasă mai prejos.
Festivalul zăpezii
În prefectura Hokkaido, orașul Sapporo, se întâmplă un soi de magie în fiecare an, cam prin februarie, când gerul ajunge la oase și zăpada peste case. Unde, parcă peste noapte, japonezii ridică niște statui de-ți stă mintea-n loc.
Dar totul a început prin 1950, când câțiva elevi de liceu, au făcut șase statui de zăpadă. Nimeni nu s-a așteptat atunci să vină peste 50 de mii de vizitatori și să transforme joaca unor copii într-un festival cu renume internațional, Sapporo Snow Festival.
Hakuba este poate cea mai renumită zonă de schiat pentru cei din metropolă, la doar trei ore de Tokyo, acest sat e undeva în Alpii japonezi, Nagano. Are absolut tot ce își doresc iubitorii de zăpadă. De la snowmobiling, snow rafting la chestii mai simple ca datul cu colacul pe derdeluș. Toți, absolut toți colegii, prietenii și cunoștințele merg acolo în fiecare an. Eu nu, din motive lesne de înțeles, pe care le-am enumerat mai sus.
Sunt ele mai multe de pomenit, cum ar fi renumitele maimuțe din Jigokudani relaxându-se în băile termale, festivalul igluurilor din Akita și Nagano, cătunul Shirakawago și altele, pe care într-o zi, când o să-mi înving teama de frig, poate o să-mi fac curajul să le vizitez.
Cine este Sabina Yamamoto
Sabina Yamamoto a publicat în volumul colectiv Ficțiuni Reale (Editura Humanitas, 2013), proiect colectiv inițiat de Florin Piersic Jr. și a fost unul din membrii fondatori al volumului Scrisori din Cipangu, povestiri japoneze de autori români (Editura Trei, 2016). A mai scris articole pentru Liternet, Contributors și Dilema Veche. A părăsit Bucureștiul la numai 20 de ani, când a emigrat în Japonia. În prezent locuiește în Yokohama, împreună cu cele două fiice ale sale.
O urmărim pe Sabina de câțiva ani. I-am savurat poveștile despre Japonia, dar nu numai. Textele ei sunt metaforic vorbind, delicate și pline de emoție.
Vei descoperi în această serie de povești din Japonia, o modalitate de a te familiariza cu aspecte din cultura și societatea japoneză puțin mai atipică. Sabina nu va scrie topuri, reguli, sfaturi, ci te va introduce delicat și cu multă emoție în Japonia.
Articol din seria #japanstoryteller by Sabina Yamamoto. Photo credit Sabina Yamamoto.
