Cum decurge o zi în Japonia alături de ghidul tău, Iani

Sunt întrebat cum e să ghidezi un grup mic de turiști în Japonia și primul gând care-mi trece prin minte e un fel de trecere în revistă cu chipurile celor alături de care m-am bucurat de momente unice în timpul circuitului. Realizez că energia pozitivă adunată la sfârșitul fiecărei zile de la fiecare interacțiune, mă face să uit de efortul depus pentru buna organizare a circuitului și să-mi doresc să ofer din ce în ce mai mult. Ofer tot ce am eu mai bun, fie ca prieten, dicționar, mediator sau enciclopedie.

Deși suntem în vacanță, cuvânt asociat cu acele dimineți leneșe în care apreciezi fiecare minut în plus petrecut în pat, eu îmi încep ziua cu o vizită a împrejurimilor, descopăr un loc nou, plin de farmec sau pur și simplu revăd ceva cunoscut, ce acum e cuprins de liniște. Câțiva din grup mi se alătură mai mereu. Este o nouă șansă să descoperi încă unul din multele secrete ale acestei tări, secrete care se lasă, uneori, devoalate destul de greu. Trecem pe lângă bătrânica ce hrănește pisicile cartierului, spunem ”Bună dimineața!” voluntarului care a bătut clopotul la micul templu budist din zonă și ne trezim în incinta unui altar shintoist. Ascultăm legenda originii acestuia, când, de cele mai multe ori, stomacul ne aduce aminte că e timpul pentru micul dejun. Alegerea acestuia ține de preferințe, deschidere și stil de viața adoptat. Fie că optezi pentru ceva ca acasă, pentru o delicatesă japoneză la bufetul hotelului, un meniu set într-un restaurant tradițional sau ceva cumpărat rapid de la minimarket, ai nevoie să-ți încarci bateriile pentru a te putea bucura la maxim de ziua care urmează.

Întâlnirea de dimineață e întotdeauna la locul și ora stabilită, iar eu sunt responsabil să-ți călăuzesc pașii spre atracțiile stabilite și sunt înarmat cu toate informațiile necesare, astfel încât totul să decurgă conform planului.

Am însă nevoie și de ajutorul tău, am nevoie să-ți îndrepți, curios, urechile către mine, pentru că unele povești pe care ți le spun te ajută să ții minte mai bine zecile de atracții vizitate. Mai am nevoie de deschiderea ta către ce e nou, pentru că de multe ori ai șansa unei activități cu care nu te-ai mai întâlnit până acum. Propria experiență este un alt aspect important, pentru că toți suntem interesați de poveștile extraordinare, specifice și unice ale fiecăruia dintre noi. Și cel mai important lucru, buna dispoziție. Grupul nostru mic este împreună în această aventură pentru o perioada destul de lungă și toti avem acelasi scop: să ne bucurăm de tot ceea ce oferă Japonia și să ne simțim bine, descoperind cât mai mult.

Urcăm în tren și până la stația la care coborâm vedem că unii japonezi intră în discuție cu cei din grup, pregătiți fiind să-și exerseze limba engleză. Suntem înconjurați de oameni la costum care merg spre birou, de oameni în vârstă care se duc la piață și de copii energici, care merg spre grădina zoologică. Începem parcă să le simțim felul de a trăi, începem să ne simțim ca un localnic. La una dintre atracțiile vizitate, un grup de studenți interacționează cu noi, iar după o scurta discuție, o poză de grup nu ai cum să o refuzi.

Timpul trece atât de repede când suntem împreună, dar trebuie să ne reîncărcăm bateriile cu o bine meritată pauză de prânz și puțin timp liber. Flămânzi, mergem împreună într-un local aflat în apropiere pentru a continua cu poveștile sau poate vrei să mergi alături de câțiva din grup spre un restaurant ce ți-a atras atenția, sau de ce nu, să continui să vizitezi alte mici atracții după ce înghiți ultimele bucăți din ceva ușor de mâncat și rapid. Fiecare moment pe care nu îl petrecem în căutarea următoarei atracții pe care dorim să o vizităm, este o oportunitate de a strânge legătura dintre noi și să experimentăm lucruri cu care nu suntem obișnuiți.

Plecăm din nou la drum un pic mai grei, datorită suvenirurilor cumpărate, de la care nici eu nu mă pot abține, nici chiar acum, după atâtea vizite în Japonia. Nu știu cum se face, dar nu pot spune nu unor dulciuri ciudate, împachetate extrem de drăguț, sau magneților speciali cu atracțiile vizitate. Ziua se apropie de sfârșit, și noi ne oprim pentru a aprecia apusul de pe platforma uriașă a unui faimos templu budist. Luminile orașului se aprind și sub privirea noastră, ia naștere o nouă lume, care ne cheamă să o descoperim.

Ne simțim exact ca după o zi lungă de muncă, și tot ce ne dorim acum este o ieșire în oraș noaptea. Alături de grup sau poate într-o ipostază ceva mai intimă, pornim în căutarea unei noi experiențe și ne avântăm pe străzile pline de viață.

O scurtă plimbare cu roata de distracții sau o băutură servită la etajul superior al unui zgârie-nori, ne oferă prilejul de a observa luminile colorate ale orașului înainte de a ne pierde printre ele, în căutarea unui local, unde ne bucurăm de masa de seară. Pentru mulți călători noaptea s-a încheiat. Nu și pentru unii dintre noi. Ne găsești continuând în noapte, cu câteva pahare de băuturi locale, uitând parcă de începutul de dimineață, care e la din ce în ce mai puține ore distanță. De cele mai multe ori, sunt parte din acest grup. De ce? Pentru că cineva trebuie să le arate drumul corect spre casă, sau poate era pentru că-mi place să fiu acolo, nu mai știu exact.

În postura de ghid și însoțitor de grup sunt mereu atent, cu simțurile în alertă, parcă în priză tot timpul. Trec câteva zile, în ritm nebunesc și agitat și oboseala începe să-și facă simțită prezența, iar eu încep să înlocuiesc clasicul duș cu experiența relaxantă de la baia publică. Târziu în noapte, chiar înainte de închidere, sunt de multe ori goale, exact cum voi fi și eu când voi intra în bazinul cu apă minerală fierbinte.

Final de călătorie, din nou, și-mi dau seama că iubesc să fiu ghidul unor grupuri mici de turiști. Am parte de multe momente speciale cu cei cu care călătoresc, reușesc să-i cunosc bine pe fiecare în parte, împărtășim experiențe, îi îndrum în funcție de ce-și dorește fiecare, mă pot împărți între toți și pot să-i las să mă cunoască și să le dăruiesc o bucățică din ceea ce sunt.