Acum câteva luni vorbeam cu un prieten pe Facebook, mi-a zis că face ardei umpluți și mi-a făcut o poftă de-mi ploua în gură. După ce am comparat cât e un ardei gras aici (da, legumele și fructele se vând la bucată) și cât costă în alte țări europene (cum ar fi Anglia sau Franța) am început o discuție legată de prețurile din Europa versus Japonia. El a ajuns la concluzia că Japonia e clar mai scumpă, eu nu m-am lăsat chiar convinsă.
Japonia e piperată. In fact, it is one of the most expensive Asian countries, ne spune Asiahighlights. Și sunt de acord cu ei, cu excepția a câtorva lucruri. Pentru prima oară aici, ca turist, e posibil să ți se pară că prețurile sunt ridicate. Dar dacă începi să cunoști un pic țara și cum să fentezi magazinele, restaurantele, barurile, poți ieși mai ieftin un pic.

N-am să încep acum să enumăr produse și prețuri. Japonia are reputația de a avea un cost ridicat al vieții, dar dacă înveți să trăiești ca un băștinaș, atunci îți zic că salvezi sigur niște lovele.
Dar totuși, pe ce se duc banii?
Pe chirie, în jur de 25% din salariu meu se duce pe apartament. Mult, foarte mult. Și asta pentru că am ales să stau foarte aproape de stație și magazine. Însă e un bloc construit în 1992, iar orice clădire care depășește 20 de ani e considerată veche și asta îi scade din reputație. Totuși, nu stau în inima târgului, în buricul Yokohamei, că așa aș plăti dublu. Mai subțirel, la nord de centru, nu-i nici suburbie dar nici printre zgârie-nori, un cartier rezidențial, numai bun de crescut copii.
Pe mâncare, aici depinde de unde faci aprovizionarea. Sunt câteva supermarket-uri unde găsești produse de import și produse organice, dar și lași foarte multe bancnote pe tejghea. Unul din preferatele mele este Seijo Ishii pentru că au o selecție bunicică de vinuri și brânzeturi. Mai sunt National Azabu de unde cumpăram brânză feta până am aflat de Costco. Bio c’Bon, Kaldi, Dean and Deluca, Kinokuniya International și altele. În cealaltă barcă sunt magazinele low cost unde scapi ieftin și îți umpli și frigiderul cu tot ce e nevoie. Avem: OK supermarket, BigA: probabil unul din cele mai ieftine produce, Gyumu Super, Lopia cu o selecție frumușică de pește proaspăt și sushi gata de cumpărat. Mai sunt și micile aprozare locale, yaoya. Dar ceva mai greu de găsit în metropolă.

Pe educație. Dacă ai copii, ai zbârcit-o. Dacă copiii merg la școli publice, ai mai scăpat, dar dacă optezi pentru învățământ privat, atunci trebuie să ai și portofelul baban. Una din cele mai ieftine școli private începe de la un milion de yeni pe an în grădiniță și ajunge la cam două milioane pe an în liceu. Site-ul Statista ne spune: costul mediu al educației publice din grădiniță până în liceu duce la 5,4 milioane de yeni, iar școala privată va duce la 18 milioane de yeni pentru 15 ani de educație.
Mai sunt ieșirile în oraș, unde dacă vrei să te distrezi, poți plăti de la 100 RON într-o izakaya (cârciumă japoneză) sau tot mai sus în funcție de locul pe care îl alegi. Muzeele costă binișor, dar reversul monedei este că la fel de bine poți găsi zeci de expoziții și alte locuri cu intrarea liberă în Tokyo. Călătoriile interne sunt extrem de scumpe, o vacanță în Okinawa costă cam la fel de mult ca una în Bali sau Thailanda.
La o simplă căutare pe net, aflăm că Franța e cu 34% mai scumpă decât Japonia, România este cu 31% mai ieftină, iar Belgia este cu 37% mai costisitoare. Pe de altă parte, o comparație între un oraș de provincie și metropolă ne arată că este în general cu 18% mai ieftin.
După ce mi-am bătut capul să aflu dacă viața în Japonia e mai ieftină sau nu, m-am dus și-am cumpărat patru ardei grași a 3 RON bucata și-am făcut cei mai buni ardei umpluți din Yokohama. Și-am băgat și o ciorbă de perișoare cu ce a mai rămas.
Articol din seria #japanstoryteller by Sabina Yamamoto. Photo credit Sabina Yamamoto.

Cine este Sabina Yamamoto
Sabina Yamamoto a publicat în volumul colectiv Ficțiuni Reale (Editura Humanitas, 2013), proiect colectiv inițiat de Florin Piersic Jr. și a fost unul din membrii fondatori al volumului Scrisori din Cipangu, povestiri japoneze de autori români (Editura Trei, 2016). A mai scris articole pentru Liternet, Contributors și Dilema Veche. A părăsit Bucureștiul la numai 20 de ani, când a emigrat în Japonia. În prezent locuiește în Yokohama, împreună cu cele două fiice ale sale.
O urmărim pe Sabina de câțiva ani. I-am savurat poveștile despre Japonia, dar nu numai. Textele ei sunt metaforic vorbind, delicate și pline de emoție.
Vei descoperi în această serie de povești din Japonia, o modalitate de a te familiariza cu aspecte din cultura și societatea japoneză puțin mai atipică. Sabina nu va scrie topuri, reguli, sfaturi, ci te va introduce delicat și cu multă emoție în Japonia.